Skip to content


Cuvant inainte


Cuvânt înainte

Pactele (convenţiile) dintre asociaţi reprezintă o manifestare a libertăţii contractuale în materia societăţilor comerciale. Societăţile comerciale constituite din nevoia de a se asigura convergenţa energiilor şi resurselor individuale ale asociaţilor – insuficiente pentru realizarea unui progres economic real – nu au înlocuit, nici măcar prin adunările generale care funcţionează în cadrul lor, ca modalitate de exprimare, rolul voinţei asociaţilor.

În vederea protejării atât a interesului social cât şi a intereselor lor particulare, individuale, asociaţii din cadrul societăţilor comerciale încheie, în mod obişnuit, convenţii cu privire la anumite drepturi societare asupra cărora pot să dispună. Convenţiile dintre asociaţi au deci o natură contractuală, cu toate consecinţele care derivă dintr-o asemenea calificare, întocmai ca şi modalitate generală de înfiinţare a societăţilor comerciale.

Fundamentul oricărei societăţi comerciale cu mai multi asociaţi este un act juridic colectiv, respectiv un contract, prin care mai multe persoane hotărăsc să se asocieze în vederea desfăşurării unei activităţi comerciale şi convin, printr-un statut adaptat nevoilor lor şi obiectivelor propuse, cu privire la modul în care inţeleg să organizeze atât relaţiile dintre ele, ca membri ai respectivei entităţi, cât şi modul de funcţionare a societăţii comerciale. Aceasta având în vedere că participarea în societate presupune respectarea unei discipline colective, care se regăseşte în câteva concepte juridice bine cunoscute: affectio societatis, principiul preeminenţei interesului social, principiul egalităţii de statut juridic între asocaţi şi principiul majorităţii. Iar asociaţii, prin intermediul unor pacte, clauze şi inţelegeri, tind să creeze, pe parcursul derulării contractului de societate, o reţea de contracte prin care îmbogăţesc sau restrâng drepturile şi obligaţiile legale aferente calităţii de asociat. În aceste condiţii, contractul – ca expresie bivalentă, atât a libertăţii cât şi a constrângerii – ar putea da naştere unor tensiuni şi chiar unui conflict între interesul comun al asociaţilor şi interesele personale ale acestora sau ale unora dintre ei. Iar când acest conflict nu poate fi stins sau aplanat de către asociaţi, justiţia este chemată ca, în baza dispoziţiilor legale, dar şi în temeiul prevederilor statutare şi contractuale, să îl tranşeze.

Asociaţii care fac parte dintr-o societate comercială a cărei existenţă insăşi poate fi subiectul unor controverse sau chiar contestări, din interiorul sau exteriorul ei, trebuie să înţeleagă cât mai exact obiectivele pe care le pot atinge în cadrul acestei entităţi, precum şi drepturile pe care le pot exercita în calitate de membri ai acesteia. Considerăm că, la această necesară înţelegere, prezenta monografie, în a doua sa ediţie, îşi poate aduce o contribuţie importantă şi utilă.

Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale reprezintă cadrul legal general referitor la constituirea, organizarea, funcţionarea şi dispariţia societăţilor comerciale în România, o serie de legi şi alte acte normative cu caracter special reglementând diferite tipuri „speciale” de societăţi comerciale, toate aceste prevederi completându-se, acolo unde este cazul, cu dispoziţiile Codului comercial sau cele ale Codului civil. Dar, din vasta tematică a reglementărilor în materie de societăţi comerciale – care ar putea fi desemnată prin sitagma, insuficient cuprinzătoare, poate, „drept societar” – autorul prezentei monografii şi-a propus să examineze şi să expună numai aspectele privitoare la relaţiile dintre asociaţi (inclusiv dintre viitorii asociaţi) „din momentul negocierii constituirii societăţii comerciale sau a includerii unor noi asociaţi, prin modificarea actului constitutiv, pe parcursul existenţei societăţii”.

Autorul, prin modul de expunere şi analiză a problematicii abordate, urmăreşte şi reuşeşte să demonstreze că modificările succesive realizate în materie, “au conferit, din ce în ce mai mult, un cadru benefic pentru acordurile/înţelegerile dintre asociaţi”, posibilitatea asociaţilor de a negocia, în diferitele etape ale constituirii şi funcţionării societăţii comerciale, fiind o aplicare a principiului libertăţii contractuale, în limitele impuse de legiuitor.

Analizele privind problemele referitoare la regimul pactelor între asociaţi, clauze, pacte, înţelegeri cu caracter general şi cele între asociaţi la diferite tipuri de societăţi comerciale stabilirea sediului societăţii şi libertatea de stabilire în Uniunea Europeană şi soluţionarea litigiilor între asociaţi prin arbitraj sunt temeinice, iar solutiile şi aprecierile autorului privind aceste probleme sunt corecte şi bine fundamentate, cu argument rezultând atât din reglementarea legală şi cercetările doctrinare cât şi din jurisprudenţă.

În concluzie, prin analizele sistematice precise şi documentate asupra temei propuse, prin soluţiile date ca şi prin informaţia bibliografică şi jurisprudenţială pe care o oferă, prezenta monografie se constituie într-un instrument de informare şi de lucru util în primul rând pentru asociaţii din societăţi comerciale şi viitorii asociaţi în asemenea societăţi, dar şi pentru aceia care, în activitatea de cercetare ştiinţifică sau în cea practică, sunt preocupaţi de problemele juridice ale societăţilor comerciale.

Dr. Gheorghe BUTA
Avocat Asociat – Muşat & Asociaţii


0 Responses

Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.

You must be logged in to post a comment.