Skip to content


Art. 125 alin. 5 al Legii nr. 31/2011 este constitutional

Decizia Curtii Constitutionale nr.786 din 16 iunie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr.609 din 30.08.2011

 Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Metabet CF” – S.A. din Piteşti în Dosarul nr.1.588/1.259/2009 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr.1.588/1.259/2009, Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială “Metabet CF” – S.A. din Piteşti într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Comercial Argeş privind anularea hotărârii Adunării generale a acţionarilor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, “în măsura în care prevederile art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990 sunt interpretate în sensul că niciun angajat (funcţionar) al unei societăţi, indiferent de atribuţiile de serviciu avute, nu poate vota sau reprezenta un acţionar în A.G.A.”, acestea sunt neconstituţionale.

Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate “este relevantă şi pertinentă, întrucât interdicţia impusă sub sancţiunea nulităţii absolute oricărui angajat (funcţionar) al societăţii de a vota sau a reprezenta un acţionar în Adunarea generală a acţionarilor încalcă dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei”.

Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale şi nu contravin normelor referitoare la dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere, nu reprezintă o atingere a dreptului la muncă ori la alegerea liberă a profesiei şi a locului de muncă şi nici o restrângere a exercitării acestor drepturi şi, de asemenea, nu vin în contradicţie sub niciun aspect cu normele constituţionale ce garantează exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanei la o activitate economică.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: “Membrii consiliului de administraţie, directorii, respectiv membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, ori funcţionarii societăţii nu îi pot reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art.40 privind dreptul de asociere, art.41 alin.(1) referitoare la neîngrădirea dreptului la muncă, art.44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art.45 referitoare la libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei susţine faptul că, limitând posibilitatea persoanelor prevăzute în textul de lege criticat de a reprezenta pe acţionari, implicit dreptul acestora din urmă de a fi reprezentaţi, se aduce atingere drepturilor fundamentale menţionate, care nu pot fi exercitate în plenitudinea lor, pentru atingerea scopului conferit prin Legea fundamentală.

Faţă de critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea reţine că organul de conducere şi de decizie al unei societăţi comerciale pe acţiuni este Adunarea generală a acţionarilor, în cadrul căreia acţionarii, pe baza votului, exprimă voinţa societăţii, ca rezultat al aplicării principiului majorităţii în adoptarea hotărârilor acestui organ. Dacă există acţionari care nu sunt de acord cu cele votate în Adunarea generală a acţionarilor, aceştia pot ataca hotărârile pe care le consideră contrare legii sau actului constitutiv. Art.125 alin.(1) din Legea nr.31/1990, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr.441/2006, recunoaşte tuturor acţionarilor, indiferent de tipul societăţii comerciale pe acţiuni, dreptul de a încredinţa exerciţiul dreptului de vot. Operaţiunea juridică de încredinţare a exerciţiului dreptului de vot unui terţ se poate realiza prin intermediul unui contract de mandat, care va îmbrăca forma unui înscris, denumit împuternicire ori procură. Aşa fiind, în deplină concordanţă cu libertatea contractuală, orice acţionar poate fi reprezentat de o altă persoană fizică, acţionar sau nu, cu capacitate de exerciţiu deplină, necesară, pe de o parte, pentru reprezentarea conformă mandatului primit şi, pe de altă parte, pentru că, de cele mai multe ori, votul în Adunarea generală a acţionarilor presupune exprimarea acordului faţă de unele propuneri privind acte de dispoziţie juridică.

Alin.(5) al art.125 din acelaşi act normativ instituie o interdicţie relativă, cu consecinţa unei incapacităţi, limitată la anumite categorii de persoane şi circumstanţiată la anumite situaţii, de reprezentare a acţionarilor prin alte persoane. Aceste categorii de persoane sunt membrii consiliului de administraţie, directorii, respectiv membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, la care se adaugă o categorie socioprofesională, şi anume funcţionarii societăţii.

Curtea reţine că interdicţia de reprezentare nu operează decât în situaţia în care prin votul astfel exprimat s-ar obţine majoritatea cerută de lege sau de actul constitutiv. Prin instituirea acestei interdicţii legiuitorul a urmărit să apere interesul general al societăţii, şi anume să înlăture posibilitatea întrunirii frauduloase a cvorumului necesar adoptării hotărârilor. Reglementarea considerată a fi neconstituţională este menită să preîntâmpine o eventuală fraudă, care se poate realiza prin înţelegerea dintre mandanţi şi membrii consiliului de administraţie, directorii, respectiv membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, ori funcţionarii societăţii, ca mandatari.

Aşa fiind, Curtea apreciază că legiuitorul a edictat norma legală criticată ţinând cont de imparţialitatea şi corectitudinea care trebuie să garanteze adoptarea hotărârilor acţionarilor, precum şi de necesitatea asigurării unei stabilităţi a acestora.

Ca atare, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea criticilor sale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Metabet CF” – S.A. din Piteşti în Dosarul nr.1.588/1.259/2009 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2011.

 site CCR

Posted in 31/1990, Curtea Constitutionala, Jurisprudenta, Legea societatilor, Reglementari.

Tagged with , , , .