Skip to content


Protejarea interesul societar sau lipsa de interes a asociatului?

Protejarea interesul societar sau lipsa de interes a asociatului?

ICCJ, Sectia a II-a Civila, Decizia nr. 3247 din 25 octombrie 2011, publicată în Buletinul Casatiei, nr. 8-9/*2012, p. 38-40 şi pe internet aici

O recentă hotărâre a ICCJ ne pune din nou intrebarea dacă formalismul personalităţii din dreptul român este natural acceptabil atâta vreme cât asociatul prejudiciat nu are altă acţiune, societatea fiind dizolvată. Sau poate are? În plus, asociaţii români nu sunt deprinşi cu dihotmia interese ale asociaţilor/ interes societar. Interesul societar ar justifica – şi în ce masura – respingerea actiunii in cauza.

Din punct de vedere procedural, putem discuta despre lipsa interesului acţiunii, iar din punct de vedere material de protejarea interesului societar.


Cerinţele pe care interesul trebuie să le îndeplinească la promovarea acţiunii sau, după caz, la menţinerea ei pe durata procesului, sunt cerute cumulativ, folosul practic urmărit prin acţiune trebuind să i se cuvină şi să îi aparţină reclamantului.

Astfel, această cerinţă nu este îndeplinită în cazul în care un asociat promovează o acţiune pentru obligarea co-asociatului la repararea prejudiciului cauzat societăţii prin fapte de concurenţă neloială, sub motiv că respectivele fapte au avut loc anterior hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus dizolvarea societăţii, întrucât această acţiune trebuia să fie promovată de societatea în al cărei patrimoniu s-ar fi reflectat prejudiciul, dacă nu ar fi fost dizolvată, iar nu de către un asociat, persoană fizică, care în nume personal urmăreşte aproprierea unui drept patrimonial al cărui titular nu este şi ale cărui eventuale creanţe faţă de societate pot fi valorificate în procedura lichidării societăţii.

***

(…)În rejudecare, după respingerea recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de apel de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 3335/2009, Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 1059/2010, a respins atât acţiunea promovată de reclamant cât şi cererea reconvenţională formulată de pârât luând act că reclamantul a renunţat la judecarea cererii formulate împotriva SC T. SRL.

Judecătorul fondului a apreciat că cererile formulate de părţi în calitate de asociaţi având ca obiect excluderi reciproce din societate au rămas fără interes deoarece prin decizia nr. 184/2007, Curtea de Apel Craiova a dispus dizolvarea SC C. SRL şi intrarea acesteia în lichidare, iar potrivit art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, societatea îşi păstrează personalitatea juridică doar pentru operaţiunile lichidării până la terminarea acesteia.

Ca atare, nici un asociat nici celălalt nu are interesul să ceară excluderea din societate şi nici societatea nu are interes legitim să se pretindă lezată prin fapte de concurenţă neloială.

Reclamantul C.T. a declarat apel împotriva sentinţei susţinând că interesul său în promovarea şi menţinerea capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la daune interese cauzate prin acte de concurenţă neloială este născut, actual, legitim şi personal deoarece faptele de concurenţă privesc perioada anterioară hotărârii de dizolvare.

Curtea de Apel Craiova, Secţia comercială, prin decizia nr. 23/2011, a admis apelul declarat de reclamant, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.

După un examen teoretic al condiţiei interesului în exercitarea acţiunii, instanţa de apel a reţinut că societatea, deşi dizolvată, îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării până la terminarea acesteia, fapt ce presupune existenţa unui patrimoniu propriu care garantează executarea obligaţiilor sociale, o reprezentare proprie, ea putând sta singură în justiţie.

Dacă lipsa interesului se justifică cu privire la cererea de excludere, cât priveşte cererea de despăgubiri pentru fapte de concurenţă anterioare pronunţării hotărârii de dizolvare pentru prejudiciul cauzat SC C. SRL Craiova nu se poate susţine că cererea reclamantei este lipsită de interes.

În contra acestei decizii a declarat recurs pârâtul D.A.F. în nume propriu şi ca reprezentant al SC X.T. SRL Craiova solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei pronunţată de tribunal.

Recurenta şi-a încadrat motivele de nelegalitate în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., arătând că:

– argumentele prezentate de instanţa de apel privesc excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, iar nu de interes deoarece pentru existenţa sau nu a interesului sunt irelevante patrimoniul şi organele de conducere ale societăţii, motivele fiind, deci, străine de natura pricinii;

– dispoziţiile art. 233 din Legea nr. 31/1990 au fost greşit aplicate deoarece în faza lichidării nu se mai pot constitui drepturi în patrimoniul societăţii, lichidarea presupunând doar plata datoriilor şi încasarea creanţelor conform art. 51 din Decretul nr. 31/1954.

Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:

Instanţa de apel, prin decizia sa, în limitele criticilor formulate, a apreciat că reclamantul, asociat al societăţii dizolvate, are interes în promovarea cererii de obligare la repararea prejudiciului cauzat prin fapte de concurenţă neloială care au privit societatea aflată în lichidare, sub motiv că respectivele fapte au avut loc anterior hotărârii judecătoreşti care a dispus dizolvarea societăţii.

Numai că paguba pentru eventuale prejudicii prin fapte de concurenţă neloială se produce în patrimoniul societăţii, iar nu al asociatului persoană fizică.

Cum în cauza de faţă reclamant în cererea de reparare a prejudiciului este asociatul persoană fizică, societatea având calitate de pârâtă pentru opozabilitatea hotărârii, iar statutul acestei societăţi este cel al societăţii dizolvate aflate în lichidare, cu capacitate juridică restrânsă, interesul, pe care instanţa de apel l-a apreciat a fi în prezenţă, nu există prin raportare la persoana reclamantului.

Aceasta deoarece cerinţele pe care interesul trebuie să le îndeplinească la promovarea acţiunii sau, după caz, la menţinerea ei pe durata procesului, sunt cerute cumulativ, or, în situaţia de faţă lipseşte condiţia ca el să fie personal, respectiv direct şi determinat, în sensul ca folosul practic urmărit prin acţiune să se cuvină şi să aparţină reclamantului.

Într-adevăr, acţiunea cu acest obiect a fost promovată nu de societate în al cărei patrimoniu s-ar fi reflectat prejudiciul cauzat prin fapte de concurenţă neloială, dacă nu ar fi fost dizolvată, ci de un asociat, persoană fizică, care în nume personal urmăreşte aproprierea unui drept patrimonial al cărui titular nu este şi ale cărui eventuale creanţe faţă de societate, pot fi valorificate în procedura lichidării societăţii.

Prin acţiunea formulată reclamantul C.T. l-a chemat în judecată pe pârâtul recurent, coasociat, pentru a se constata prin hotărâre ”că acesta se face vinovat de săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială faţă de SC C. SRL” şi, ca acesta să fie obligat către el la plata prejudiciului cauzat prin faptele sale, cuantumul prejudiciului ulterior precizat provizoriu fiind de 10.000 RON. În acest context, susţinerea din apel a reclamantului că a fost prejudiciat în sensul diminuării drepturilor sale patrimoniale ca asociat şi administrator prin faptele de concurenţă neloială exercitate asupra societăţii cât timp aceasta nu a reclamat nici un prejudiciu anterior dizolvării sale, nu poate fi primită.

Prin urmare, critica cu privire la motivarea străină de pricină este întemeiată deoarece instanţa de apel face analiza elementelor care constituie personalitatea juridică a societăţii dizolvate în condiţiile în care ea nu are calitatea de reclamantă, calitate în care să pretindă recunoaşterea unor drepturi patrimoniale, ci pe aceea de pârâtă, chemată în proces numai pentru opozabilitatea hotărârii.(…)

Prin urmare, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a admis recursul, a modificat decizia şi a respins apelul declarat de reclamant.

Posted in Inalta Curte de Casatie si Justitie, Jurisprudenta.

Tagged with , , .